rezumat la Craiasadin povesti
de Mihai Eminescu
Inca din copilarie, Mihai Eminescu s-a preocupat de creatiile literaturii populare, de natura care i-a fost cel mai apropiat prieten si pe care a simtit-o ocrotitoare si participativa la simtirile si trairile oamenilor. Pasionat de folclor, Eminescu a ascultat si a adunat chiar de la rapsozii populari balade, legende, doine si basme care i-au incantat sufletul si pe care le valorifica prin teme, motive, personaje mitologice, innobilandu-le cu idei filozofice si dandu-le noi semnificatii.
Poezia Craiasa din povesti, de Mihai Eminescu, a aparut in revista „Convorbiri literare” in 1876 si face parte din tema iubirii si a naturii. Aceasta creatie lirica este reprezentativa pentru pasiunea lui Eminescu de a-si hrani sufletul cu „povesti si doine, ghicitori, eresuri”, ca specie fiind o idila.
Idila este o specie a liricii erotice (de dragoste), in care sentimentul iubirii se manifesta intr-un peisaj rustic, intr-o forma optimista sau idealizata. Pastelul este specia lirica, in care poetul descrie un tablou din natura, apeland la imagini vizuale, motorii, olfactive, auditive, precum si la figuri de stil si motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic. Eul liric isi exprima direct sentimentele fata de peisajul conturat prin descriere.
Semnificatia titlului
Craiasa din povesti are profunde vibratii folclorice, poezia valorificand povestile populare cu personajele lor fabuloase si mitologice. Titlul trimite la un personaj de basm, craiasa fiind aici o metafora pentru iubirea armonizata perfect cu natura mirifica, impresionant de frumoasa, care este personificata, deoarece i se atribuie insusiri omenesti de simtire si sensibilitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu