George si Miraculosul sau medicament de Roald Dahl
George Kranky are 8 ani. Este putin cam speriat de bunica, pe care o considera un fel de vrajitoare. Cam asta isi inchipuie despre ea, atunci cand aceasta ii vorbeste rastit, de fiecare data, vrute si nevrute, exprimandu-si neplacerile si frustrarile vietii. Nu este multumita niciodata de George. Nu i-a adresat nicio vorba buna lui George, niciodata. Dar lui George ii este de ajuns. Pana aici i-a fost bunicii!
Bunica cea rea
Povestea George si miraculosul sau medicament de Roald Dahl debuteaza cu plecarea mamei de acasa, pentru a face cateva cumparaturi, timp in care George va fi nevoit sa aiba grija de bunica sa. Daca in cele mai multe povesti bunica reprezinta izvorul intelepciunii, al iubirii si al bunatatii, Roald Dahl a prezentat cititorilor sai o noua versiune a bunicii, contrarul cunoscutelor mituri. Bunica din opera de fata este una rea, urata, care Isi petrece toata ziua stand in fotoliul ei de la geam, si nu era zi in care sa nu se planga, sa nu carteasca, sa nu scrasneasca, sa nu critice, sa nu se crizeze in legatura cu orice subiect. […] Parea ca nici nu-i pasa de ceilalti — numai si numai de ea ii pasa. Era o zgripturoaica ingrozitoare.
Dorinta de a crea un medicament special
Baiatul a primit sarcina din partea mamei sale de a-i oferi batranei, la ora unsprezece, urmatoarea doza de medicamente, insa groaza si frica pe care baiatul le simtea fata de hoasca l-au determinat sa ia in calcul inventarea unui medicament magic care sa-i vina de hac bunicii. Daca nu avea s-o vindece pe bunica cu totul, oricum va avea niste efecte spectaculoase. Ceva vrednic de urmarit.
Intr-o oala mare, George a adaugat: sampon pentru par cu reflexe aurii, pasta de dinti, crema de ras cu supra-spuma, spray, crema de fata imbogatita cu vitamine, lac de unghii, solutie epilatoare, solutie anti-matreata, parafina lichida, pudra, ruj, praf de caine pentru purici, detergenti, seminte pentru canari, crema de pantofi maro, gin, praf de curry, praf de mustar, praf de ardei extra iute, boabe de piper, sos de hrean, ulei de motor, antigel, vaselina, plus sute de pastile pentru animale.
Acestea au fost ingredientele secrete ale geniului de George pentru crearea medicamentului miraculos. Dupa ce au fost puse la fiert, licoarea a fost administrata bunicii: Bunica striga odata A-uiiiiii! si intreg trupul ii tasni, vaaajjj, in aer. Era exact ca si cum cineva ar fi varat un cablu electric pe sub fotoliu si ar fi dat drumul la curent. Salta ca propulsata de un arc puternic… si nu mai cobori… ramase acolo… suspendata in aer… la vreo doi coti deasupra fotoliului… ca si cum ar fi continuat sa sada… dar de asta data teapana… ca o stana de piatra… vibrand usor… cu ochii iesiti din orbire… cu parul din cap facut maciuca. Asta nu a fost nimic pe langa faptul ca bunica a inceput sa creasca fara sa se mai opreasca. Era o ditai gaura in podea si inca una in tavan, iar intre ele se vedea ca un stalp trunchiul bunicii. Picioarele ii erau in camera de dedesubt, iar capul — in pod.
Roadele medicamentului
Pe lista pacientilor care au primit medicamentul fantastic s-au numarat si animalele din ferma familiei: gaini, porci, manzati, oi, capre si chiar poneiul. Cu totii au crescut vazand cu ochii de parca ar fi fost udati la radacina cu apa vie.
La indemnul tatalui sau, George a mai preparat inca o data si inca o data pana au ajuns la alte patru experimente cu medicamentul minune. De fiecare data, insa un ingredient sau mai multe erau uitate fara a ajunge la forma corecta care producea cresteri excesive. Pentru a descoperi ce reactii adverse au produs cele patru incercari asupra animalelor din ograda, dar mai ales, asupra bunicii, va las sa descoperiti singuri citind fantastica opera de fata.
Inca o data scriitorul Roald Dahl m-a surprins intr-un mod placut, determinandu-ma sa-l clasez in continuare pe primul loc in topul povestitorilor mei preferati.
Comentarii
Trimiteți un comentariu