Rezumat Farame de suflet dupa cartea scrisa de Aurelian Silvirescu
Trei bunuri sfinte are omul: credinta, speranta si dragostea. Iar mai “mare” dintre acestea este dragostea. Ea nu se lauda, nu pizmuieste, nu se poarta cu necuviinta. Le sufera pe toate, le crede, le nadajduieste, le rabda. Esti pe calea cea dreapta, daca astazi incerci sa fii un pic mai bun decit ai fost ieri.
Ati observat? O multime de oameni alearga dupa maretie, incercind sa para mari si tari, pentru ca au haine “de firma”, bijuterii, masini si case de lux, posturi inaltei… Desartaciunea se pare ca nu are margini. Sintem prizonierii falselor ambitii. Uitam ca nu banii, ci ecoul faptelor pe care le-am facut in timpul vietii trec cu noi vama dintre cele doua lumi.
Gresim cu totii. Gresim in familie, in relatiile cu parintii, cu prietenii, iubitii, colegii de serviciu… In fond, nu exista om care sa nu greseasca. Diferenta consta in faptul ca unii percep greseala ca pe un pacat si au mustrari de constiinta. Altii, insa, nici nu vor s-o recunoasca. Ei considera ca toata lumea le este datoare. Daca cineva din aceasta ultima categorie ajunge la putere, atunci individul in cauza pune interesul personal inaintea celui general. El face foarte putin pentru altii si asta – abia dupa ce a facut foarte mult pentru sine. Firea omului e cuibul in care intunericul isi creste plozii. Marele nenorociri apar acolo si atunci, cind si unde raul incepe sa domine binele.
,,Legendele arabe povestesc ca un vizir l-a servit cu credinta pe un sultan timp de treizeci de ani. Intr-o zi, indus in eroare de citiva curteni invidiosi, sultanul si-a pierdut increderea in vizirul sau si l-a condamnat la moarte. Acesta urma sa fie aruncat de viu intr-un ocol cu ciini salbatici. Exprimindu-si ultima dorinta, vizirul a cerut sa fie lasat in viata inca zece zile. Acest timp i-a fost suficient ca sa cumpere bunavointa ingrijitorului de ciini si sa se ocupe de hrana acestora.
A sosit si ziua executiei. Vizirul, sub ochii sultanului, a fost aruncat in ocolul ciinilor. Dar, in loc sa-l sfisie, animalele au prins a da din coada si a se gudura pe linga el. Toti au ramas uimiti. Sultanul a ordonat sa fie adus la el si l-a intrebat: ,,Cum ai scapat nevatamat de coltii ciinilor?”. ,,Am avut grija de ei doar zece zile, a raspuns sincer vizirul, si iata cita recunostinta am cistigat din partea lor… De tine, stapine, am avut grija treizeci de ani si tu, in loc de recunostinta, m-ai condamnat la moarte…”.
Rusinat de fapta sa, sultanul i-a dat voie vizirului sa hotarasca soarta curtenilor ce l-au birfit. Strajerii au pus mina pe ei si i-au tirit cu forta in fata ciinilor salbatici. Toata lumea astepta ca vizirul sa dea ordinul de executie. El, insa, a pus capat la toate spunind celor prezenti: ,,Ar fi, probabil, omeneste sa ma razbun pentru raul ce mi l-au facut acesti misei. Dar ar fi total neomeneste, daca n-as fi in stare sa-i iert…”.
Morala: Se pare ca e mai usor sa faci bine altora decit sa raspunzi cu recunostinta la binele facut de ei. Cine reuseste s-o faca macar o data poate spera ca va deveni OM. Cine reuseste s-o faca permanent poate fi sigur ca va ramine OM.
P.S. Toate acestea au fost spicuite din cartea lui Aurelian Silvestru „Farame de suflet”. Este o culegere alcatuita din eseuri, fiecare fiind o virtute, o morala, o valoare, un drum spre o viata mai buna. Daca n-ai citit-o inca, crede-ma, ai pierdut multe, iar viata este atit de scurta…
Comentarii
Trimiteți un comentariu